Importanta electroencefalogramei (EEG) în diagnosticarea corecta a tulburarilor de dezvoltare

Despre folosirea electroencefalogramei în cazul copiilor cu tulburări de dezvoltare

Cu doar câţiva ani în urmă, mai precis în anul 2009, un nume exotic îşi făcea loc pe lista specialiştilor despre care trebuie să te informezi imediat, în cazul în care ai un copil cu nevoi speciale: Dr Aditi Shankardass.

Dr Shankardass este astăzi un nume binecunoscut nu doar în branşa cercetătorilor din domeniul neurologiei pediatrice, ci şi în cea a părinţilor din întreaga lume. De ce? Pentru că, în 2009, acest medic făcea o dezvăluire revoluţionară şi aducătoare de mari speranţe în sufletul părinţilor copiilor diagnosticaţi cu tulburări de dezvoltare, precum retard mental, tulburare de spectru autist, dizabilităţi de învăţare (cum ar fi dislexia), deficit de atenţie sau boli considerate până atunci că fiind tulburări genetice.

Folosirea encefalogramei oferă posibilitatea unui diagnostic precis

În urma unei îndelungi cercetări în cadrul Universităţii Harvard privind diagnosticarea tulburărilor neurologice cu ajutorul EEG-ului (electroencefalograma), Dr. Shankardass a ajuns la următoarea concluzie: aproape 50% dintre copiii diagnosticaţi iniţial cu autism suferă în realitate de atacuri cerebrale "ascunse", ce nu pot fi observate cu ochiul liber, aplicând doar analiza comportamentală. Ceea ce se impune, în acest caz, este efectuarea unui EEG. În condiţiile în care diagnosticul de TSA, retard mental etc era pus (şi este încă, în marea majoritate a cazurilor) doar în urma observaţiilor făcute asupra comportamentului copilului, o astfel de descoperire nu doar face lumină, ci şi obliga neurologii şi neuropsihologii pediatri la o nouă abordare, mai atentă şi mai amănunţită, înainte de a pune un diagnostic, oferind astfel nu doar o diagnoză precisă, ci şi o schemă de tratament şi terapie adecvată recuperării parţiale sau totale.

Descoperirea a fost certificată şi de celebrul Institut al Creierului  din Canada, care a publicat în manualul său anual din 2012 un raport prin care anunţa o nouă eră în cercetarea neurologică - "o nouă Renaştere"- cum este numită şi prin care certifica metoda medicului de origine indiană: diagnosticul medical trebuie pus de acum înainte nu doar prin observarea comportamentului, ci şi prin observarea funcţionării creierului cu ajutorul EEG!

Ce înseamnă exact EEG?

Aşa cum aflăm de pe site-ul Centrului Medical de Diagnostic şi Tratament "Victor Babeş", electroencefalograma (EEG) reprezintă înregistrarea, în timp, a activităţii electrice cerebrale. Captarea se face prin intermediul unor electrozi aşezaţi pe scalp, cuplaţi la un aparat numit electroencefalograf. Activitatea cerebrală se bazează pe conexiunile şi comunicarea dintre neuroni, ce se realizează prin transmiterea unor mici semnale electrice, denumite impulsuri electrice. Acestea creează potenţiale electrice care sunt recepţionate de electrozi amplasaţi pe scalp. Electroencefalograma standard presupune înregistrare în stare de veghe, la pacient relaxat, cu ochii închişi. Aceasta poate avea o durată între 20 - 30 minute. În timpul examinării, medicul poate solicita copilului să deschidă ochii, să execute anumite mişcări, să respire profund sau se va testa reactivitatea la hiperventilaţie (respiraţie profundă, rapidă), stimulare luminoasă intermitenta etc. În cazul efectuării unei electroencefalograme riscurile sunt minime, însă stimularea luminoasă intermitentă sau hiperventilaţia pot produce crize epileptice şi de aceea examinarea se efectuează sub supravegherea atentă a unui medic!

Cum se efectuează un EEG în cazul copiilor?

O electroencefalogramă se poate efectua în stare de veghe sau de somn indus, în funcţie de scopul urmărit. La copilul mic înregistrările activităţii cerebrale se fac cel mai adesea când pacientul doarme. Copilul este adormit cu un medicament ce provoacă somnul, cel mai des folosit fiind cloralhidratul. Cu toate acestea, somnul indus nu este întotdeauna o soluţie, deoarece traseul EEG în starea de somn diferă de cel înregistrat în stare de veghe.

Substanţa folosită pentru inducerea somnului nu trebuie să influenţeze în nici un fel rezultatul EEG-ului (așa cum o face, de exemplu, diazepamul).

Pregătirea micuţului pentru EEG presupune:

• Să fie hidratat, să fi mâncat moderat, să fie cu vezica urinară goală;


• Să nu fi consumat ceai negru sau ciocolată cu opt ore înainte;


• Să aibă părul desfăcut, curat.

Înregistrarea activităţii cerebrale se va face, ca şi în cazul adultului, prin plasarea pe capul celui mic a unei căşti cu multe fire şi "antenuţe", cuplate la electroencefalograf. Acest lucru poate speria copilul. Trebuie să ştii că, pentru o examinare de succes, copilul trebuie să stea cât mai liniştit şi să colaboreze cât se poate cu medicul examinator.

Trucuri prin care poţi alunga teama copilului de EEG:

Pe cât posibil pregăteşte copilul pentru întâlnirea cu medicul:

• Fetiţelor le poţi spune că vor merge la un coafor special, unde vor sta, ca şi mami, cu părul "la cască" (o vizită la un coafor real, cu câteva zile înaintea vizitei medicale îi mai poate alunga din teamă);


• Băieţeii pot deveni cu această ocazie "cosmonauţi" ori "supereroi";


• Cu câteva zile înainte de efectuarea EEG-ului jucaţi-vă acasă cu o cască pe care o puteţi construi împreună cu multe fire şi antenuţe, colorată şi prietenoasă.

Oricât de înspăimântătoare ar părea efectuarea unei electroencefalograme (mai ales în cazul copiilor mici) tot ceea ce vă pot recomanda, din proprie experienţă este aceasta: respiraţi adânc, gândiţi-vă că în câteva ore totul se va termina iar la final vei şti ceva mai mult despre boala copilului tău. Iar asta nu poate fi decât de bine, nu-i aşa?

Aici puteți urmări prelegerea Dr. Aditi Shankardass din cadrul TED , cât şi discuţiile pe această temă.