Finantarea de gherila. Aventuri pe site-urile de anunturi
https://romania-hp.blogspot.com/2013/12/finantarea-de-gherila-aventuri-pe-site.html
Lumea site-urilor de anunţuri e o chestie fascinantă. Sau aşa mi se
pare, deci de aici şi până la a începe un experiment nu a fost distanţă
mare. Site-urile cu pricina au trafic mare, câteva sute de mii de unici
pe zi fiecare, deci să vinzi ceva nu pare prea greu. Şi totuşi e.
Site-urile pe care m-am înscris au împreună în jur de un milion de unici pe zi, unele, precum Mercador şi Tocmai fiind în campanie pentru a atrage atenţia asupra lor.
Iar rolul acestor târguri online e important, la noi cultura vânzării obiectelor de care nu mai ai nevoie nu e încă la nivelul din ţările vestice (precum celebrele garage sells americane), şi tindem să păstrăm diverse bunuri absolut inutile care incurca locul şi colectează praf.
Aşa că apariţia lor e benefică. Ceea ce e mai straniu e modul în care îşi monetizează afacerea. Dacă Okazii taxează vânzarea reuşită, la Mercador şi Tocmai (care bagă bani serioşi în promovare) totul e, cel puţin acum, gratis. Şi când dai un lucru gratis, dacă te aştepţi apoi să ceri bani pe el, s-ar putea să nu-ţi iasă socotelile, dar în fine, fiecare cu planul lui de business.
Comportamentul
Nu-i o noutate pentru nimeni că online poţi da de specimene care pe stradă par oameni normali. Şi am dat şi eu de astfel de oameni, dar, procentual vorbind, nu-s chiar atât de mulţi.
Evident, dintre ceea ce am scos la vânzare, laptopul a suscitat cel mai ridicat interes, nici nu ceream cine ştie ce pe el. Apoi, spre surprinderea mea, imprimanta 3D, obiect exotic şi atrăgător a atras şi ea destui interesaţi. Ba am primit şi cereri de închiriere pentru ea.
Cât despre preţ, puţini sunt dispuşi să accepte valoarea propusă iniţial, şi e normal, dar contraofertele sunt de obicei ridicole. Uneori pentru că sunt potenţiali clienţi care vor mai mult decât pot şi sunt revoltaţi că nu înţelegi şi nu accepţi asta, alteori pentru că merg pe ideea că hoţul şi prostul se întâlnesc adesea.
Evident, alături de ei mai e şi categoria, „am venit pe aici fără treabă, doar ca să încurc lucrurile”, dar cea mai frustrantă pentru vânzători e cea compusă din cei care acceptă preţul cerut, te sună o dată, de două ori, stabileşti detalii şi apoi dispar. De altfel, aceştia par a fi cei mai numeroşi şi după experienţa de vreo două săptămâni mă gândeam cât de enervant e pentru cei care chiar au nevoie să vândă ceva, aşa că am retras obiectele de pe situri.
Cererea
Aşa cum mă aşteptam cel mai căutat produs a fost laptopul pentru care am primit şase oferte concrete. Toate, însă, la preţuri pe care nu le-aş fi acceptat nici dacă vindeam pe bune. Spre surprinderea mea pe locul al doilea ca interes a fost imprimanta 3D pe care am şi testat-o (multzam Iulian Stanciu) cu trei oferte de cumpărare şi una de închiriere.
Tot în cazul imprimantei 3D, însă, multe alte cereri au fost neserioase, ale unor oameni care doar vroiau să o vadă funcţionând.
În ceea ce priveşte sursa cererii, cei mai mulţi potenţiali clienţi au venit de la Okazii şi Mercador, iar experienţa a fost în general captivantă şi deloc dezamăgitoare, deşi dacă ar fi fost o vânzare reală, probabil că ar fi apărut frustrarea cauzată de neseriozitatea unora, dar şi de contraofertele prea mici.
În concluzie, existenţa acestor târguri online, fie ca-s de anunţuri, precum Mercador sau Tocmai, fie că-s de licitaţii, precum Okazii e binevenită fie pentru vânzarea unor produse devenite inutile, fie pentru o mică finanţare de urgenţă în caz de nevoie. Indiferent despre ce sume vorbim, ele susţin circuitul banilor în economie, ceea ce e foarte important.
Asta, chiar dacă totalul vânzărilor realizate prin intermediul acestor portaluri e foarte greu de aflat, chiar şi de site-urile în cauză – cu excepţia celor de la Okazii – pentru că tranzacţia se poate continua în alte medii (telefon, întâlnire directă etc) – şi în plus de asta, cifrele (că se ştiu ori ba) nu ar fi niciodată făcute publice, pentru că ar putea afecta poziţia pe piaţă în faţa concurenţei, bătălia fiind deja extrem de vizibilă pe piaţa de advertising, unde Mercador şi Tocmai sunt extrem de active.
De Răzvan Zamfir | businesscover.ro
Mi-am făcut cont pe mercador.ro, tocmai.ro şi
okazii.ro, ba şi pe computergames şi am scos la piaţă mai multe produse,
din categorii diferite. Un ceas, un laptop, un aromatizator şi, piesa
de rezistenţă, o imprimanta 3D, cu preţuri de la câteva sute de la lei,
la mai multe mii de lei.
Evident, nu intenţionam să le vând, ci doar să experimentez
reacţiile, aşa că ar trebui să le cer şi scuze celor care s-au dovedit
interesaţi.Site-urile pe care m-am înscris au împreună în jur de un milion de unici pe zi, unele, precum Mercador şi Tocmai fiind în campanie pentru a atrage atenţia asupra lor.
Iar rolul acestor târguri online e important, la noi cultura vânzării obiectelor de care nu mai ai nevoie nu e încă la nivelul din ţările vestice (precum celebrele garage sells americane), şi tindem să păstrăm diverse bunuri absolut inutile care incurca locul şi colectează praf.
Aşa că apariţia lor e benefică. Ceea ce e mai straniu e modul în care îşi monetizează afacerea. Dacă Okazii taxează vânzarea reuşită, la Mercador şi Tocmai (care bagă bani serioşi în promovare) totul e, cel puţin acum, gratis. Şi când dai un lucru gratis, dacă te aştepţi apoi să ceri bani pe el, s-ar putea să nu-ţi iasă socotelile, dar în fine, fiecare cu planul lui de business.
„Mercador.ro nu este un site de licitaţii online, ci o platformă online de anunţuri generaliste. Este un loc de întâlnire, unde vânzătorii şi cumpărătorii interacţionează direct, fără alţi intermediari sau comisione aferente tranzacţiilor. Postarea anunţului pe Mercador este gratuită, însă vânzătorul poate decide să îşi promoveze anunţul contra cost, pentru a asigura o vizibilitate sporită”, indică modul de monetizare al Mercador, Cristina Gheorghiţoiu, business manager în cadrul companiei.De asemenea, potrivit acesteia, Mercador.ro este în stadiu de investiţie, iar veniturile se vor obţine şi din publicitate, alături de promovarea opţională a anunţurilor.
Comportamentul
Nu-i o noutate pentru nimeni că online poţi da de specimene care pe stradă par oameni normali. Şi am dat şi eu de astfel de oameni, dar, procentual vorbind, nu-s chiar atât de mulţi.
Evident, dintre ceea ce am scos la vânzare, laptopul a suscitat cel mai ridicat interes, nici nu ceream cine ştie ce pe el. Apoi, spre surprinderea mea, imprimanta 3D, obiect exotic şi atrăgător a atras şi ea destui interesaţi. Ba am primit şi cereri de închiriere pentru ea.
Cât despre preţ, puţini sunt dispuşi să accepte valoarea propusă iniţial, şi e normal, dar contraofertele sunt de obicei ridicole. Uneori pentru că sunt potenţiali clienţi care vor mai mult decât pot şi sunt revoltaţi că nu înţelegi şi nu accepţi asta, alteori pentru că merg pe ideea că hoţul şi prostul se întâlnesc adesea.
Evident, alături de ei mai e şi categoria, „am venit pe aici fără treabă, doar ca să încurc lucrurile”, dar cea mai frustrantă pentru vânzători e cea compusă din cei care acceptă preţul cerut, te sună o dată, de două ori, stabileşti detalii şi apoi dispar. De altfel, aceştia par a fi cei mai numeroşi şi după experienţa de vreo două săptămâni mă gândeam cât de enervant e pentru cei care chiar au nevoie să vândă ceva, aşa că am retras obiectele de pe situri.
Cererea
Aşa cum mă aşteptam cel mai căutat produs a fost laptopul pentru care am primit şase oferte concrete. Toate, însă, la preţuri pe care nu le-aş fi acceptat nici dacă vindeam pe bune. Spre surprinderea mea pe locul al doilea ca interes a fost imprimanta 3D pe care am şi testat-o (multzam Iulian Stanciu) cu trei oferte de cumpărare şi una de închiriere.
Tot în cazul imprimantei 3D, însă, multe alte cereri au fost neserioase, ale unor oameni care doar vroiau să o vadă funcţionând.
În ceea ce priveşte sursa cererii, cei mai mulţi potenţiali clienţi au venit de la Okazii şi Mercador, iar experienţa a fost în general captivantă şi deloc dezamăgitoare, deşi dacă ar fi fost o vânzare reală, probabil că ar fi apărut frustrarea cauzată de neseriozitatea unora, dar şi de contraofertele prea mici.
În concluzie, existenţa acestor târguri online, fie ca-s de anunţuri, precum Mercador sau Tocmai, fie că-s de licitaţii, precum Okazii e binevenită fie pentru vânzarea unor produse devenite inutile, fie pentru o mică finanţare de urgenţă în caz de nevoie. Indiferent despre ce sume vorbim, ele susţin circuitul banilor în economie, ceea ce e foarte important.
Asta, chiar dacă totalul vânzărilor realizate prin intermediul acestor portaluri e foarte greu de aflat, chiar şi de site-urile în cauză – cu excepţia celor de la Okazii – pentru că tranzacţia se poate continua în alte medii (telefon, întâlnire directă etc) – şi în plus de asta, cifrele (că se ştiu ori ba) nu ar fi niciodată făcute publice, pentru că ar putea afecta poziţia pe piaţă în faţa concurenţei, bătălia fiind deja extrem de vizibilă pe piaţa de advertising, unde Mercador şi Tocmai sunt extrem de active.
De Răzvan Zamfir | businesscover.ro
Trimiteți un comentariuDefault CommentsFacebook Comments